Mărturie pentru parastasul de un an al marelui doctor Miu, îngerul copiilor și arhitectul pediatriei clujene. Dr. Cinezan Lucica: „Și-a dedicat întreaga viață pe altarul pediatriei”

Clujul medical păstrează o moștenire profundă și durabilă datorată profesorului Nicolae Miu, unul dintre cei mai valoroși pediatri ai României. A fost un medic care și-a dedicat întreaga existență îngrijirii copiilor și formării noilor generații de specialiști. Sub coordonarea sa, Clinica Pediatrie 2 s-a transformat într-un reper al excelenței, devenind un spațiu al inovației și al performanței în medicina românească.

Dincolo de miile de pacienți, marele profesor a mai lăsat ceva în urmă, iubirea pe care i-o poartă discipolii săi. Unul dintre aceștia fiind și Dr. Cinezan Lucica, medic primar pediatru la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca.

Iar aceasta este măturia sa pentru parastasul de un an al marelui profesor Nicolae Miu:

„Ce a însemnat mentorul – Profesorul Miu pentru noi? Ne „îndrăgostim” de mentorii noștri pentru că ne oglindim în ei. Îi urmăm, pentru că simțim entuziaști că acesta este drumul.

Când l-am descoperit pe Domnul Profesor și am spus: Iată mentorul, am trăit pe viu, în perspectiva de elev, tânăr medic rezident, și nu numai eu, exercițiul maieuticii lui Socrate, arta de a ajunge la marile adevăruri prin dialog, interogații, răspunsuri și gândire critică.

Socrate ademenea tinerii cetății și le insufla certitudinea că și ei dețin adevărul, că sunt la înălțimea lui, le sporea, cum am zice azi, stima de sine. Vedea în fiecare potențialul.

Avea darul de a descoperi discipoli talentați, strălucitori, pe care îi iubea și îi canaliza pe drumul cel mai potrivit, azi medici consacrați și profesioniști. Vedea în fiecare o extensie mai mare a ceea ce clădise și investise în el. Îi acorda încrederea și își punea girul asupra parcursului său. Și își manifesta bucuria și recunoștința acestui adevăr, punându-l mereu în Lumină. Avea generozitatea mentorului și altruismul de a se lăsa depășit și provocat continuu de ucenicul său, era o veritabilă emulație.

Ne-a insuflat flacăra vie a pasiunii pentru pediatrie, pentru căutare și studiu continuu, plăcerea diagnosticului diferențial, a rafinării celui mai bun simț clinic.

A avut rara vocație fondatoare, căci a clădit și a lăsat moștenire o școală de pediatrie-gastroenterologie solidă. Și-a dedicat întreaga viață pe altarul pediatriei, chiar până în ultima clipă, atât de activ a fost.

Personalitate de falnic brad, avea umor spumos și carisma unui lider, era un spirit cultivat și erudit, iubitor de muzică, cele mai frumoase prelegeri de pediatrie clinică se încheiau deseori cu un moment magic de muzică clasică, pe care ni-l dăruia ca pe o recompensă de suflet.

Domnul Profesor a fost un Om fundamental bun, a împărțit bucurie și a făcut în timpul vieții infinit de mult bine semenilor, cu seninătatea și spontaneitatea firii bonome pe care o avea. Făcea bine fără să stea pe gânduri. Pe loc și fără efort. Sunt foarte mulți oameni care, dacă sunt onești, pot depune mărturie pentru binele primit de la dl. Profesor. Cariere întregi s-au construit cu sprijinul Domniei sale: fie că a fost o recomandare esențială într-un anumit moment, fie că a fost o susținere de lungă durată, fie că a fost o intervenție directă. Cei mai mulți dintre aceștia îi sunt recunoscători veșnic și îi omagiază memoria.

Aidoma doctorilor fără de arginți, și mă gândesc acum la Sfântul Luca al Crimeei, a salvat viețile multor copii și i-a vindecat, azi adulți care depun mărturie vie de recunoștință. Iubea copiii și avea o mare sensibilitate pentru frumusețea și fervoarea adolescenților.

Iar în ultima parte a vieții, s-a învrednicit și a dus crucea singurătății, căci iubita soție a fost devreme chemată la Domnul, chiar dacă s-a bucurat de iubirea copiilor și a nepoților dragi și s-a nevoit îndurând cu demnitate suferința bolii ultimilor ani de viață, în luciditate deplină și cu aceeași fierbinte iubire paternă manifestată până în ultima clipă.

Domnul Profesor a iubit semenii, a prețuit viața ca dar în cel mai înălțător mod posibil și L-a iubit pe Dumnezeu, a fost un creștin ortodox practicant.

Zâmbetul cald, vocea baritonală impunătoare, albastrul infinit al ochilor, oratoria suplă, strălucirea și debordanta ideilor, bunătatea și generozitatea, umorul electrizant, dar mai ales Modelul Mentorului, acel model unic și irepetabil care te marchează pentru totdeauna, ne vor rămâne întipărite în suflet.

Fericiți cei ce am avut imensul privilegiu de a fi avut un așa mentor de aur! Odihnă în Lumina Neînserată a Raiului și în Veșnica Împărăție, Domnule Profesor!” – Dr. Cinezan Lucica.

Alte mărturii și articole despre marele pediatru Nicolae Miu pot fi găsite pe website-ul pe care i l-au dedicat nepoții nicolaemiu.ro: 

„Doresc să împărtășesc ceva la care am lucrat de mai mult timp, și cu fratele meu, un site dedicat bunicului Nicolae Miu, ca o arhivă media, ca să mai rămână virtual cu noi”, a transmis Vlad Eniu. 

Cu o carieră remarcabilă, profesorul Nicolae Miu, specialist în pediatrie, gastroenterologie și hepatologie, dar și în diabet și boli de nutriție, și-a închinat întreaga viață sănătății copiilor. A salvat cazuri dificile, a publicat lucrări de referință – unele în premieră pentru România –, a condus Facultatea de Medicină a universității noastre și a contribuit decisiv la dezvoltarea infrastructurii medicale, ridicând o clădire nouă pentru Clinica de Pediatrie II din Cluj-Napoca. Totodată, împreună cu dr. Aurel Bizo, a pus bazele Clinicii de Nefrologie, Dializă și Toxicologie Pediatrică.

Vizionar prin excelență, profesorul Nicolae Miu a introdus în România conceptul de medicină a adolescentului, intuind complexitatea acestui domeniu. Această viziune s-a concretizat în 1999, prin publicarea „Tratatului de medicina adolescentului”. De asemenea, a fost pionierul Pediatriei Sociale în țara noastră, fiind fondatorul Societății Române de Pediatrie Socială, dar și al Societății Române de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică.

Prin profesionalismul, dăruirea și responsabilitatea demonstrate în funcțiile de prorector didactic al UMF „Iuliu Hațieganu”, decan și cadru didactic al Facultății de Medicină, profesorul Nicolae Miu a modelat generații întregi de studenți și rezidenți. Cu grijă, empatie și pasiune, a vegheat asupra sănătății celor mici, devenind un veritabil artist al medicinei clujene. Prezența sa în comunitatea academică a fost o onoare, iar prestigiul de care se bucură astăzi școala medicală clujeană poartă, în mod firesc, amprenta implicării și a eforturilor sale.