Rectorul UMF Cluj, Anca Dana Buzoianu, explică de ce ar putea fi o OPORTUNITATE reală ideea premierului de a „obliga” medicii să rămână în țară: „Nu din obligație, să-și dorească”

Propunerea prin care medicii formați la bugetul de stat ar urma să rămână câțiva ani în România sau să își plătească studiile a generat reacții intense în spațiul public. Într-un interviu amplu acordat DoctorCluj.ro, rectorul UMF Cluj analizează însă nuanțat această idee, explicând atât nemulțumirile tinerilor medici, cât și nevoia reală a sistemului de a păstra specialiștii formați cu investiții publice. Dincolo de controverse și de percepția unei „obligații”, discuția deschisă în interviu arată că soluția ar putea sta într-un echilibru între responsabilitate, stimulente reale și dezvoltarea rezidențiatului pe post — un mecanism care, bine aplicat, ar putea deveni un avantaj pentru ambele părți.

„Trebuiesc găsite și niște soluții ca să-i atragi. Pentru că numai să le spui: sunteți obligați să rămâneți aici, este cumva frustrant pentru ei. În același timp, eu din ce a spus domnul prim-ministru, am înțeles că fie rămâi un an sau doi într-o zonă care duce lipsă de medic, fie îți plătești studiile. Deci nu erai obligat neapărat să rămâi. Dacă voiai să pleci în Germania sau în Franța, puteai să pleci. Doar că statul își recupera o parte din cheltuieli. Toată această idee a fost destul de prost primită și de rezidenți, dar și de studenții la medicină care o văd ca o îngrădire a drepturilor la liberă practică și se gândesc poate mai puțin la investiția societății”, potrivit rectorului UMF Cluj, Anca Dana Buzoianu.

Reporter DoctorCluj.ro: Mulți rezidenți au semnalat că nici nu ar avea posturi dacă ar fi puși în această situație. 

„Deci aici este o problemă care ar trebui dezbătută și care ar trebui de fapt rezolvată. Adică, ideea rezidențiatului pe post. Există demult acest rezidențiat. Și eu când am dat rezidențiatul erau persoane care dădeau pe post. Problema e că aproape nimeni nu merge la posturile respective. Adică, spitalul din Petroșani, să zicem, scoate post de ATI-st. Îți plătește rezidențiatul, tu te specializezi ca ATI-st, după care nu te duci la post. Spitalul respectiv a pierdut investiția și câștigi în instanță dacă te obligă. Este oarecum nedrept pentru spitalele care rămân de fapt fără specialiști. Deci această idee a rezidențiatului pe post ar trebui și asta dezvoltată, să fie posturi pentru mult mai multe dintre specialități, să fie majoritatea dintre locurile la rezidențiat pe post. 

Și atunci, ai semnat un fel de contract prin care să te întorci la postul pe care l-ai ocupat, pentru că poate ai luat postul altcuiva care ar fi rămas acolo și să se găsească soluția corectă. Și cred că rezidențiatul pe post este un pas înainte. Însă ceea ce nu se înțelege poate suficient de bine, este faptul că în orașele mari nu că nu se scot posturi la concurs, nu prea sunt posturi, pentru că sunt suprasaturate cu personal. La spitalele mari, spitalele universitare, secțiile clinice sunt destul de pline”, explică rectorul UMF Cluj.

Reporter Doctorcluj.ro: Cât cheltuie în momentul de față statul român, să zicem, cu un medic rezident? Să zicem, pentru instruirea lui?

„În jur de 7-8 mii de euro pe an este rezidențiatul cu taxă. Deci să zicem că ar fi echivalent, însă statul nu cheltuie atât de mult cu formarea, pentru că rezidentul muncește în timpul acesta. E plătit, sigur că da. Rezidenții nu au cele mai mici salarii, față de cum erau acum mulți ani. Începe de la un 5.000 și poate să ajungă și la 8-10.000 Depinde de sporuri, de săli de operație, de anumite specialități. Gărzile numai în ultimii ani se plătesc”. 

Reporter DoctorCluj.ro: Și în cât timp credeți că un tânăr rezident ar trebui să-și răscumpere, între ghilimele, datoria? Cât ar trebui să stea?

„Nu sunt economistă să fac un calcul exact, dar cred că 5 ani este mult. 1-2 ani poate ar fi ceva. Pentru sistemul nostru ne-ar ajuta foarte mult. Asta depinde și de zona în care e repartizat și de cheltuielile pe care statul le-a făcut cu pregătirea lui. 5 ani mi se pare destul de mult. 

Bineînțeles că toate programele de studii sunt finanțate de la bugetul statului. Însă, sunt unele mai scumpe, în care investiția e mai mare și aici și inginerii și doctorii sau arhitecții au o investiție consistentă din partea statului, poate că un absolvent de, nu știu, de istorie sau de psihologie, formarea lui nu costă așa de mult”. 

Reporter DoctorCluj.ro: Deci să concluzionăm. Care ați vedea dumneavoastră că ar fi soluția? Ca statul să se gândească să le ofere în zone mai puțin atractive, probabil un salariu mai mare, probabil o locuință?

„Sigur că da. Adică niște avantaje, niște beneficii pe care le-ar avea dacă ar merge în zona respectivă. Nu din obligație, ci să-și dorească să își înceapă cariera într-un spital, că vorbim de rezidenți care sunt deja medici specialiști, care își finalizează rezidențiatul. Aceștia nu lucrează la țară, ci de obicei în orașe, într-un spital. Care să le permită, pe de o parte, să se valideze profesional și pe de altă parte să acopere nevoile de asigurare a sănătății populației, deci ar trebui să fie un win-win. Atât pentru stat cât și pentru  tânărul specialist. Adică să se simtă împlinit și să-și dorească să-și înceapă o carieră medicală. Să privească ca pe oportunitate acest lucru. Cu ajutorul din partea societății și din partea autorităților locale”, încheie rectorul UMF.