Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: „Lumea nu-și dă seama cât a progresat medicina în 25 de ani, mai ales la Cluj/În anii 2000 spălam mănuși de unică folosință”

Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: „Lumea nu-și dă seama cât a progresat medicina în 25 de ani”

Într-un interviu sincer și introspectiv la podcastul „Reporter Medical”, dr. Patriciu Achimaș-Cadariu vorbește despre parcursul său profesional și despre schimbările impresionante prin care a trecut medicina românească în ultimele decenii.

Întrebat dacă regretă că nu a ales o carieră universitară în Germania sau Anglia, doctorul răspunde fără ezitare:

„Având o fetiță și o soție – minunate, nu o să regret lucrul ăsta niciodată. Alexia s-a născut după hotărârea mea de a veni în România, și acest lucru e foarte frumos, și ele sunt motivele pentru care n-am regrete. Alexia împlinește în scurt timp cinci ani de zile”.

Legătura cu medicina a fost firească încă din copilărie, explică medicul, amintindu-și de părinții săi:

„Părinții mei au avut specialitatea medicină internă, au lucrat și în universitate, pe urmă au lucrat în sistemul public. Pe urmă, tatăl meu a reintrat, după revoluție, în universitate și au deschis un cabinet. Au lucrat foarte mult și m-au susținut foarte mult. Sigur că tot contextul era total diferit atunci, dar am avut șansa asta de a-mi putea împlini toate visele profesionale și asta nu-i puțin lucru”.

Amintirile din copilărie și influența bunicilor au conturat și ele modelul său de erou:

„Când eram mic voiam să mă fac cowboy… Cumva sistemul accepta toate filmele astea în care binele învingea răul… Bunicul meu matern a fost militar de carieră până în 1947. Bunicul meu era un om perfect… Cert e că din poveștile lui, sigur că militarul era un erou pentru mine”.

Pe lângă pasiunea pentru medicină, dr. Achimaș-Cadariu a descoperit și dragostea pentru literatură:

„După aceea am citit mult, Nichita Stănescu, poetul a fost un erou pentru mine. Am scris poezii până am citit mult. Din momentul în care am început să citesc foarte multă medicină, și pe cale de consecință timpul de alte lecturi s-a strâmtat… Pur și simplu nu cred că poți să scrii dacă nu citești. Am și publicat, la un moment dat, un mic volum. Se întâmpla de mult”.

Despre alegerea de a urma medicina, dr. Achimaș-Cadariu admite că nu a fost un moment clar de „click”:

„Nu știu, știi? Atunci când provii dintr-o familie de medici, evident, toată lumea, când ești mic, te ciupește de obraz și zice: Așa-i că o să te faci și tu medic ca mama și ca tată? Nici nu știi ce să răspunzi… Și, într-un fel, așa cum bine ai spus, mă ocupam cu literatura, citeam mult mai și scriam câte ceva”.

Întrebat dacă s-a gândit la o altă carieră, medicul mărturisește:

„Da, mă gândeam la jurnalism, dacă îți poți imagina. O lungă perioadă am continuat să le fac cumva în paralele… Primii 2 ani nu mi-au plăcut absolut deloc la facultate, de fapt. Au foarte puțină legătură cu medicina și cred că ar trebui total rescrisă curricula… Sigur că, fără de ele, n-ai cum să faci medicina și ele sunt fundamentul medicinii”.

Experiențele din anii de facultate au fost un amestec de provocări și descoperiri:

„Anii aceia au fost ani foarte frumoși pentru că aveam o vârstă… Era cumva diferit de ceea ce se întâmplă acum… În anul trei ai foarte mult de învățat la medicină, e enorm. Și din anul patru, când am intrat în clinică, mi-am dat seama că e ceea ce mi place… România a progresat enorm de atunci, în Cluj cel puțin, nu și în alte locuri”.

Reflectând asupra schimbărilor din ultimele două decenii, dr. Achimaș-Cadariu nu se ferește de cuvinte dure:

„Discutam în sala de operație cu colegi rezidenți tineri. În anii 2000 spălam mănuși de unică folosință și erau resterilizate. Erau tălcuite și puse la resterilizat. Era cu totul și cu totul altceva. Sunt lucruri care astăzi ar părea așa… Criminale. Dar atunci așa funcționau lucrurile. Era un CT în Cluj. Ecografe foarte puține și cu imagini… infinit slabe față de ce există astăzi la prețuri modice”.