Profesorul Mihnea Zdrenghea, medicul din Cluj care dezvoltă transplantul medular: ”Este o șansă reală la viață”

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea, medic primar hematolog, șeful Secției de Hematologie din cadrul Institutului Oncologic Cluj, este cel care a coordonat dezvoltarea programului de transplant medular la IOCN Cluj, o șansă la viață pentru pacienții cu leucemie. Tratamentul vizează vindecarea pacientului, în ciuda factorilor care pot face ca lucrurile să nu meargă foarte bine.

Primele transplanturi medulare s-au făcut la Cluj în prima jumătate a anului 2025. ”Istoric vorbim transplantul medular, dar e o procedură extrem de veche, un pic mai veche decât Polichimioterapia, pe care o folosim și, cu certitudine mult, mult mai veche decât imunoterapiile pe care le folosim. E o procedură mai complicată tehnic, să zic, și atunci nu s-a implementat peste tot chiar de la început. Noi suntem un pic în urmă. Deci ce a însemnat pentru noi a fost o reparație și o restituție pentru pacienți care se adresează Clujului. Să nu zic clujeni, pentru că nu se adresează numai clujeni. De mult era o neîmplinire a noastră chestiunea asta. Deci a însemnat o completare a serviciilor noastră și o deschidere fantastică pentru că, între timp, transplantul a căpătat multe, multe noi valențe și sunt multe speranțe suplimentare legate de această procedură care părea la un moment dat că intră în desuetudine. Nu e cazul”, a explicat Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea, la podcast-ul Ascultă Doctorul, realizat de Andi Huțanu, redactor șef Radio Cluj.

Ce rezolvă și în ce situații este recomandat transplantul medular?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: Sunt câteva lucruri care se pot spune sau trebuie spuse aici, nu știu de unde să o apuc, dar în principiu cea mai uzitată procedură este autotransplantul, dar cea mai spectaculoasă și de viitor procedură este alotransplantul.

Sunt două proceduri total diferite. S-a observat demult că efectul chimioterapiei este proporțional cu doza, dar la fel și efectele secundare cresc cu creșterea dozei și atunci crești doza, cu șanse mai mari să vindeci cancerul, dar și cu riscul mult mai mare să afectezi ireversibil sau să omori cu tratamentul făcut. Pentru că este o mortalitate legată de tratament.

Și una dintre cele mai dificil de gestionate efecte secundare e faptul că se distruge măduva hematogenă. Măduva hematogenă nu e măduva spinării, e chestiunea pe care o avem în oasele noastre și care produce sângele. De acolo izvorăște, să zicem, sângele. Și atunci, nemaiavând celule din sânge, nu se poate trăi.

Ideea a fost că avem un cancer testicular sau un cancer pulmonar, ceea ce se numește cancer solid și vrem să dăm o chimioterapie foarte mare, care riscă să distrugă măduva, așa că de ce nu luăm măduva, să o punem la frigider, o parte din ea, să dăm chimioterapia și să o punem înapoi. Și asta este procedura care se numește autotransplant sau transplant autolog.

În momentul în care boala e chiar în măduvă și cancerul e chiar în măduvă, nu poți să o iei, să o bagi la frigider și o să o dai înapoi, pentru că dai înapoi și boala. Și atunci dai înapoi, în loc de măduva pacientului, măduva altcuiva, a unui donator. Și ăsta este alotransplant.

În leucemiile acute, care sunt cancere ale măduvei, ale sistemului hematoformator, alotransplantul pentru foarte mulți pacienți este singura modalitate sau a fost singura modalitate terapeutică, cu evoluție foarte interesantă în ultima perioadă. Există noțiunea de a-l folosi pe scară mult mai largă, pentru că efectele secundare ale lui și mortalitatea legată de procedură au scăzut. Inițial, sau în trecutul apropiat, aș zice, riscurile erau foarte mari. Dar acum, riscurile scăzând, s-a extins un pic zona patologică spre care se adresează această procedură”, a mai spus profesorul Zdrenghea.

Lumea își imaginează transplant înlocuirea unui organ. Ce înseamnă un transplant de măduvă osoasă hematogenă?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: E impropriu termenul de transplant. Termenul corect este grefă. Noi nu înlocuim un organ, ceea ce ar fi transplant, ci folosim un țesut. Țesutul medular. Țesutul medular este un țesut lichid. La început se recolta măduvă din oase, prin înțeparea cu un ac a unor oase în care se găsește măduvă, în special osul coxal, mai puțin sternul. Acum, cel mai mult recoltarea din periferie, adică din sânge.

Folosim diferite proceduri ca să încurajăm celulele stem să iasă din măduvă, în sânge, și folosim un aparat care seamănă foarte mult cu un aparat de dializă, în care branșăm pacientul la o circulație extracorporeală. În câteva ore recoltăm un anumit subtip de celule prin centrifugare în flux continuu. După care le utilizăm pe acelea pe post de grefon, în loc de grefon medular, fiind mult mai ușor de obținut și mult mai puțin traumatic pentru pacient față de recoltarea de măduvă, cum vă spuneam însemnat, o intervenție destul de traumatică.

Întotdeauna le conservăm. Trebuie să vedem că avem grefonul, să controlăm că avem ce ne trebuie în el, după care dăm o chimioterapie de pregătire a primitorului și toate astea durează.

Domnule profesor, cum procedați? Avem un pacient cu leucemie care se califică pentru transplant medular. Începeți să faceți teste rudelor sau căutați în registru un donator compatibil? Cum procedați?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: Primul pas este de a căuta între frați și surori. Acolo ai șansa să găsești pe cineva 100% compatibil, șansa de 1 pe 4. Vorbim de frați și surori din aceiași părinți. Și cum nu toată lumea are mulți frați în țara asta, rata de succes istoric e extrem de mică. Și nu numai în țara asta, la nivel european nu suntem familii cu foarte mulți copii. Și de aceea registrul s-a dezvoltat extrem de bine la nivel european. Cu toate astea, la majoritate pacienților nu le găseai donatori.

În urmă cu 20 de ani a fost un trend spre a utiliza grefoane de cordon ombilical, celebrele grefoane de cordon ombilical pe care ești încurajat la naștere să le conservi copilului, pentru că acelea sunt mai tolerate imunologic și atunci e mai ușor să găsești un cordon compatibil. Și erau bănci și sunt în continuare bănci care îți oferă acest serviciu, dar s-a dovedit a nu fi așa de bune ca sursă de celule STEM și atunci explozia a venit în momentul în care s-a perfecționat tehnica de a folosi pe cineva care nu e 100% compatibil, ci jumate compatibil. Aici plaja de donatori potențiali explodează, pentru că ai părinții care sunt haplo-identici musai, copiii care sunt haplo-identici, frații care au șanse de 50% de a fi haplo-identici.

Leucemia acută e o boală cumplită, cu speranță de supraviețuire mică și cu un sfârșit destul de previzibil. Ce înseamnă succesul unui transplant medular? Ce obținem prin acest transplant?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: Deci fie boala e remisă, deci dispărută, vindecată, fie nu se poate trăi cu ea. Noi vrem eradicarea bolii. Succesul transplantului înseamnă eradicarea bolii, nu ținerea ei sub control, pentru că nu poți să o ții sub control cu transplant. Deci acesta ar fi succesul și eradicarea se produce în foarte multe cazuri. Succesul e destul de mare. Marea problemă este că extrem de mulți pacienți îl grevați după aceea de niște consecințe foarte neplăcute ale faptului că sistemul imunitar pe care l-au primit nu le recunoaște țesuturile ca fiind ale lui și reacționează împotriva țesuturilor primitorului. Și asta se numește boală grefă contra gazdă și cu consecințe foarte urâte asupra calității vieții și chiar asupra vieții primitorului. Succesul este eradicarea bolii, dar și de a nu avea o formă urâtă și negestionabilă, cum se întâmplă câteodată de boală grefă contra gazdă.

Toată povestea asta ne aduce la precizarea care trebuia făcută, că transplantul autolog este o formă de a da chimioterapie mai puternică. Transplantul alogen este o formă de imunoterapie. A folosit sistemul imun pentru a lupta cu boala. Și noi, transplantul autolog nu-l facem ca să înlocuim măduva bolnavă, chiar dacă asta facem cu una sănătoasă, ci ca să înlocuim măduva bolnavă în mare măsură cu una sănătoasă, iar cea sănătoasă să reacționeze împotriva bolii care a mai rămas.

Și pe asta se bazează cel mai mult, pe modularea acestui efect, succesul de a eradica boală. Deci este o formă de imunoterapie.

Nu e ideal nici să n-ai deloc reacția grefonului. Dacă o ai prea mare, ai boală grefă contra gazdă și e potențial mortală. Dacă o ai prea mică, nu ai efect grefă contra boală.

De aceea, transportul alogen este mult mai complex, pentru că este un joc cu sistemele imune de a-l tempera sau de a-l încuraja. Și marea evoluție pe lângă numărul de donatori sau găsirea unui donator în ultima vreme mult mai facilă, a fost apariția multor mijloace de a modula sistemul imun.

Avem anticorpi, avem tot felul de molecule noi, avem tehnici de a le doza, tehnici de a evalua cum funcționează sistemul imun și de aici posibilitatea de a încerca să reglăm sistemul imun, așa încât să obținem ce dorim, dar nu prea mult.

În ultima instanță, pacientul, în urma unei proceduri declarată reușită, scapă de cancerul pe care îl avea?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: Scapă de cancerul pe care îl avea și, ideal, are și o viață bună. Există mulți, din păcate, care scapă de cancerul pe care îl aveau, dar rămân cu niște sechele datorită acestei reacții imunologice și cu un tratament imunosupresor pe termen lung.

Dar sunt pacienți și care scapă și de acest tratament imunosupresor.

Tratament imunosupresor pe termen lung este întâlnit și în alte boli cronice și nu este neapărat atât de greu de trăit cu o injecție pe luna sau e?

Prof. Dr. Mihnea Zdrenghea: Depinde de tratamentul imunosupresor. Ideal este să declari nu vindecare terapeutică, adică să mai trebuiască să ia ceva pastile sau injecții, ci scăpat complet. Și există mulți oameni care sunt în această situație și există oameni pe care îi vezi și nu știi prin ce au trecut în urmă cu 10-20 de ani. Doar singura chestie care vorbește de prin ce au trecut e faptul că sunt implicați activ în a ajuta pacienții cu bolile astea. Dar au trecut prin transplant și îs vindecați total.