Neurochirurgul clujean crescut în familia unui preot militar: „Înainte să intrăm în sala de operații, ne facem semnul Sfintei Cruci”

Într-o lume tot mai grăbită și mai rece, povestea medicului neurochirurg Iustinian Simion pare să vină dintr-o Românie pe care mulți spun că au pierdut-o. O Românie a credinței, a disciplinei și a familiei.

Astăzi neurochirurg la Cluj, dr. Iustinian Simion provine dintr-o familie din Fălticeni în care slujba Bisericii, muzica și educația au mers mereu împreună. Tatăl său este preot militar, iar împreună cu mama lor au crescut doi fii care au ajuns medici și promotori ai muzicii bizantine.

Privind parcursul celor doi frați, puțini părinți pot spune că și-au văzut copiii salvând vieți în spitale și, în același timp, aducând liniște sufletească prin cântarea bisericească.

„Suntem fii de preot”

Într-un interviu acordat publicației Basilica.ro, dr. Iustinian Simion vorbește deschis despre copilăria petrecută în Fălticeni și despre rolul decisiv al familiei în formarea sa.

Atît el, cât și fratele lui au terminat Medicina. „Ne-am născut și am crescut în Municipiul Fălticeni, sub streașina marilor mănăstiri Putna și Neamț”, povestește medicul. „Suntem fii de preot, preot cu dragoste față de slujbele Bisericii și cântarea bisericească”.

Acesta spune că muzica a făcut parte permanent din viața familiei: ”Am ascultat muzică acasă, nu numai bisericească, am ascultat cântările la strană”.

Mai târziu, împreună cu fratele său Teodor, avea să conducă strana bisericii unde slujea tatăl lor.

De la Facultatea de Medicină, direct la strană

În timpul studiilor la Universitatea de Medicină din Târgu Mureș, cei doi frați au decis să înființeze Grupul de Muzică Bizantină „Anastasios”.

„Am format Grupul psaltic Anastasios la Târgu Mureș, când eram student în anul I, pentru liniștea sufletului”, spune dr. Iustinian Simion.

Inițial, grupul era format aproape exclusiv din studenți la medicină și medici rezidenți.

„Membrii grupului au fost la început, în mare majoritate studenți la medicină”, explică neurochirurgul.

În timp, grupul a devenit unul dintre cele mai apreciate ansambluri de muzică psaltică din Transilvania.

„Muzica bizantină este gura Duhului Sfânt”

Pentru medicul neurochirurg, muzica psaltică nu este doar artă, ci și formă de rugăciune. „Muzica bizantină este muzica Bisericii Ortodoxe”.

”Așa cum se spune, muzica bizantină este gura Duhului Sfânt și așa o simțim și noi”, afirmă acesta.

Neurochirurgul spune că această muzică are o putere aparte: „Muzica psaltică găsește cel mai rapid calea către sufletul celui ce o ascultă sau o cântă”.

Credința și medicina merg împreună

Poate unul dintre cele mai emoționante pasaje ale interviului este cel în care medicul vorbește despre relația dintre credință și medicină.

„Înainte să intrăm în sala de operații, ne facem semnul Sfintei Cruci”.

„Spunem Mulțumesc, Doamne! pentru fiecare operație și pentru fiecare diagnostic pe care îl punem.”

Acesta spune că mulți medici cu experiență fac același lucru: „Lucrul acesta îl fac medici cu zeci de ani de experiență.”

Un moment care i-a făcut mândri pe părinți

Unul dintre cele mai impresionante momente pentru familia Simion a avut loc la Alba Iulia, la Centenarul Marii Uniri din 2018.

Atunci, Grupul psaltic „Anastasios”, format din medici și studenți la medicină, a cântat împreună cu corul Școlii Militare de Jandarmi din Fălticeni.

Cele două coruri au fost conduse chiar de tată și fii.

„Acest moment îl considerăm apogeul prestației grupului nostru și totodată o răsplată din partea lui Dumnezeu”, mărturisește dr. Iustinian Simion.

O familie care a construit mai mult decât cariere

Astăzi, dr. Iustinian Simion activează în neurochirurgie la Cluj și continuă să se implice în proiectele Grupului „Anastasios”.

În paralel, familia dezvoltă și proiecte medicale private, demonstrând că oamenii care iubesc Biserica pot contribui activ și la dezvoltarea societății.

Povestea familiei Simion este una rară: o familie în care credința nu a fost separată de educație și performanță, ci a mers alături de ele.

Iar pentru părinții lor, cu siguranță, acesta este unul dintre cele mai mari motive de mândrie.