Reputatul doctor clujean, Mihai Suciu: „E diferență mare între a alerga după bani și a veni după munca ta banul”

Medicul urolog Mihai Suciu, din cadrul Institutului de Transplant Renal din Cluj-Napoca, atrage atenția asupra problemelor tot mai mari cu care se confruntă sistemul public de sănătate, în special în ceea ce privește plecarea medicilor bine pregătiți către sectorul privat.

Acesta subliniază că fenomenul nu afectează doar Clujul, ci întreaga regiune a Transilvaniei:

„Gândiți-vă dumneavoastră că spitale de stat care să aibă medici foarte bine pregătiți sunt puține în Transilvania, nu doar în Cluj, să spun așa. În multe spitale, pacienții nu fac operația cronică la spitalul de stat. Mulți pacienți își găsesc rezolvarea în sistemul privat. Și aici vreau să trag atenția că este un mare pericol, părerea mea, pentru spitalul public, adică pentru sănătatea publică. Pentru că, dacă îți pleacă câțiva doctori buni de la stat în privat, ei nu se mai întorc înapoi.”

Medicul explică faptul că diferențele salariale și condițiile mai bune din mediul privat devin decisive pentru specialiștii valoroși:

„Deci lumea încă nu a înțeles conceptul ăsta. Ca și atunci când merge un IT-ist și s-a obișnuit cu sume de mii de euro. Așa e și cu medicina. Un doctor bun nu-ți mai stă pe salariul de la stat și mai ales dacă ajunge să lucreze acolo și să câștige în așa fel încât el nu se va mai întoarce acolo. Deci asta e o altă mare problemă pentru că doctorii buni necesită pregătire intensă, muncă multă. Cei care au făcut-o este foarte ușor să fie atrași de sistemul privat.”

Suciu face și o paralelă cu lumea sportului, citându-l pe Gheorghe Hagi:

„Asta trebuie foarte bine înțeles. Eu am făcut o referire la asta. Gica Hagi, jucătorul de fotbal, zicea în urmă cu 30 de ani: Faceți-ne un stadion și lăsați-ne în pace. Atât o cerut, n-o cerut mare lucru. Ei! Nu l-a ascultat nimeni. N-am înțeles atunci la cine se referă, dar acum am înțeles. N-au făcut un stadion, acum pot să aibă stadioane de fotbal, că jucătorii numai fug după minge, nu joacă fotbal. Deci și dragostea asta, fotbalul nu se face pentru bani, exact așa e și meseria asta, medicina nu se face pentru bani. Sigur că după ce știi meserie vin și banii, dar e diferență mare între a alerga după bani și a veni după munca ta banul.”

Medicul avertizează că, odată ce medicii experimentează beneficiile sistemului privat, întoarcerea în sistemul public devine puțin probabilă:

„În momentul în care ai colegi care au plecat în privat și care vezi cât se poate câștiga dintr-un sistem privat, nici nu se mai uită către stat. Deci asta va fi marea problemă.”

În același timp, Suciu evidențiază profesionalismul echipei de la Institutul de Urologie și Transplant, dar și presiunea sub care funcționează aceasta:

„Acolo sunt oameni, cam 140-150 de oameni are Institutul de Urologie și Transplant. Sunt personal foarte bine calificat, sunt asistente, sunt infirmieri dedicați, care știu ce să facă, care știu ce măsuri să ia la orice complicație. Institutul de Urologie poate să trateze orice complicație urologică.

Ei, asta nu o face orișicine. Și atunci riscul ca un medic să fie sătul…

Deci vă dau un exemplu. Tu n-ai un loc unde să te schimbi. Sigur că la început, când ești tânăr, te schimbi toți la un loc, stai împreună, e plăcut. Dar cu înaintarea în vârstă vrei să ai un pic de intimitate, vrei să stai și tu, să ai niște condiții minime. Să ai un birou, unde să stai, să mai citești ceva, să lecturezi, între intervenții, să te liniștești. Așa ceva nu există. Și lucrul ăsta în timp va conta foarte mult.”

Problemele de infrastructură și organizare duc, în opinia medicului, la tensiuni interne:

„Sigur că acum, în momentul de față, nu realizează nimeni, că merg toate dintr-o inerție. Dar în momentul în care cineva îți oferă o condiție mai bună. Pentru că unde există spațiu mic, unde circuite nu există, tot timpul există și contradicții, oamenii se mai ceartă, lucruri normale la un loc de muncă.

Numai unii care nu înțeleg ce se întâmplă și care au capul în alte direcții și în interese doar personale nu înțeleg lucrurile astea. Dacă eu am un pacient și trebuie să-l pun pe masă și mai are și colegul meu și mai are și celălalt coleg, vrea fiecare să și-l pună cât mai repede. La unul mai tânăr durează mai multă operație. La unul mai bine pregătit durează mai puțin o intervenție. N-ai de unde să știi cum evoluează lucrurile.

Ei, dacă tu n-ai toate lucrurile astea puse bine la punct, ce se întâmplă? Apar certuri. Că vrei, că nu vrei, tensiuni. Unul e mai supărat, unul e mai puțin supărat și uite că apar și discuții și probleme. Ei, problemele astea… Tot omul merge acasă, ce face? Se plânge la soție, se plânge la copil, mai pune o problemă și copilul și el ce zice? Dom’le, la un moment dat eu plec și îmi găsesc de drumul meu că nu mă mai duc acolo să stau, să stau cu toți nebunii și să nu mă mai pot înțelege.

Deci lucrurile astea într-un spital unde fluxul este foarte mare, se întâmplă că vrem, că nu vrem.”

În final, medicul avertizează că pierderea câtorva specialiști poate destabiliza întregul sistem:

„Ei! Lucrurile de aici și până a nu avea un institut de transplant și de urologie în Cluj-Napoca nu-i mare pasul. Pentru că în momentul în care ți-au plecat 2, 3, 4 medici devotați, restul nu fac față să ducă lucrurile mai departe. Institutul se susține din ceea ce muncește. Noi nu avem, să spun, 5-6 secții și două secții muncesc mai mult și le întrețin și pe celelalte. Noi cât muncim, atâta luăm de la casa de asigurări. Atâția bani luăm. Noi ca să ținem 140 de oameni e un efort de muncă foarte mare”, spune Suciu.