„Îngerul copiilor din Cluj”, profesorul Miu, trăiește și astăzi în sufletul celor cărora le-a fost dascăl. Anca Dana Buzoianu, rector UMF: „Avea un suflet așa cald, era făcut să fie pediatru”

Sunt oameni care trec prin viață lăsând urme discrete. Și sunt oameni care lasă în urmă lumină. Profesorul Nicolae Miu a fost, pentru Cluj și pentru pediatria românească, o astfel de lumină – blândă, caldă, statornică. Pentru studenți, rezidenți și părinți, a fost mai mult decât un medic. A fost un sprijin. Pentru copii, a fost un prieten. Iar pentru cei care au avut privilegiul să-l numească mentor, a fost un model de omenie și vocație.

Astăzi, la ani de la plecarea sa, „Îngerul copiilor din Cluj” continuă să trăiască în amintirea celor pe care i-a crescut profesional și sufletește. Printre ei, rectorul Universității de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca, profesorul Anca Dana Buzoianu.

Anii formării au fost pentru pediatrul Anca Dana Buzoianu, astăzi rector al celei mai importante universități de medicină din țară, ani de foc.

„A fost o perioadă în care am învățat extraordinar de mult. Când șeful meu, cu care lucram la pediatrie, pe terapie intensivă, zice: uite, Anca, eu plec, voi rămâneți aici, eu plec în concediu. Dacă e ceva foarte serios, atunci mă sunați, dacă nu… Și eram împreună cu colegul meu Cornel Aldea și ne-am descurcat foarte bine. Și atunci cred că în luna aia am învățat cel mai mult, când aveam responsabilitatea să nu greșesc.

Cred că dacă îi lași pe rezidenți singuri, bineînțeles că trebuie să-i supraveghezi, dar și să îi lasă dea cu capul un pic de probleme, atunci învață”, spune rectorul UMF Cluj, Anca Dana Buzoianu, într-un interviu exclusiv pentru DoctorCluj.ro.

În acei ani, pediatria clujeană era reprezentată de trei mari nume, trei personalități distincte, fiecare cu propria școală și desigur propriul stil.

Corifeii pediatriei clujene!

Reporter DoctorCluj.ro: L-ați avut mentor pe regretatul profesor Nicolae Miu, nu?

„Da. Era șeful clinicii Pediatrie 2. Erau trei mari pediatri corifei, le spunem noi. La pediatrie 1 era doamna profesor Sido, Grigorescu Sido, la pediatrie 2 domnul profesor Miu, și la Pediatrie 3 – domnul profesor Mircea Nanulescu, care era și dânsul unul dintre cei mai mari pediatri ai României. A fost o extraordinară perioadă să înveți de la fiecare ce avea mai bun. Nu era o bună înțelegere între ei neapărat. Dar trebuia să știi să navighezi printre aisberguri ca să nu te ciocnești, ca să zic așa”.

Reporter DoctorCluj.ro: Și cum era domnul profesor Miu?

„Domnul profesor Miu a fost un om foarte bun și avea un suflet așa cald. Și cu sufletul ăsta cald te cucerea, cu vorba bună. Era făcut să fie pediatru, adică iubea copiii foarte mult și asta se vedea. Mi-aduc aminte cum eram odată la dânsul în cabinet și îl trata pe un copilaș de obezitate. Îl ținea pe genunchi și îi spunea: Uite, zice, ar trebui să mănânci mai puțin și să o lași mai moale cu ciocolata.

Domnul profesor încerca să-l convingă și copilul s-a uitat așa și zice: Tu vorbești? Pentru că și domnul profesor era mai plinuț în perioada respectivă. Dar nu s-a supărat. Când a plecat de acolo copilul, n-a plecat ca de la un doctor. Nu era speriat. Era cucerit, cum să zic, și m-a ajutat și cu copiii mei. Deci îi port o recunoștință extraordinară, nu numai pentru că m-am format, ci pentru că mi-a fost și medicul copiilor și la 12 noapte a venit, de exemplu, odată să-mi vadă unul dintre copiii care era rău. Deci a fost un om extraordinar și un decan adevărat. Îl iubea toată lumea”, mai spune Anca Dana Buzoianu, medic pediatru și rector UMF Cluj.

În aceste cuvinte stă, poate, esența profesiei de pediatru: copilul să plece fără frică. Să plece zâmbind. Să plece simțindu-se înțeles.

Profesorul Miu nu trata doar boli. Trata temeri. Trata neîncrederea părinților. Și o făcea fără grabă, fără superioritate, fără orgoliu.

Mentor dincolo de catedră!

„Cum să zic, când am ajuns decan, domnul profesor Miu mi-a dat câteva sfaturi foarte bune și tot timpul mă suna să-mi îmi spună dacă e bine, ce crede despre una, despre alta. Foarte mult a contat susținerea lui și a domnului profesor Bojiță, care era rector și pe care pot să-l numesc și pe domnia sa, mentorul meu. El spunea că întotdeauna să faci numai fapte bune. Și eu am o societate „SC Bojiță Fapte Bune SRL” (n.r zâmbește rectorul UMF). Multe lucruri de administrație și mai ales de comunicare cu oamenii, le-am învățat de la domnul rector Bojiță”, încheie rectorul UMF.

Există medici foarte buni. Există profesori excepționali. Și, rar, există oameni care le îmbină pe amândouă cu o umanitate care le depășește titlurile.

Profesorul Nicolae Miu a fost „făcut să fie pediatru”. Iar această chemare nu se măsoară în articole științifice sau funcții ocupate, ci în copiii care nu s-au mai temut de halatul alb, în părinții care au plecat liniștiți acasă și în generațiile de medici care, astăzi, încearcă să ducă mai departe aceeași căldură.

Cu o carieră impresionantă, domnul prof. dr. Nicolae Miu, specialist în pediatrie, gastroenterologie şi hepatologie şi diabet și boli de nutriţie, și-a dedicat întreaga viață sănătății copiilor. A vindecat cazuri grave, a scris tratate, în premieră pentru România, a condus Facultatea de Medicină a universității noastre, a ridicat o clădire nouă la Clinica de Pediatrie II din Cluj-Napoca şi a înfiinţat Clinica de Nefrologie, Dializă şi Toxicologie Pediatrică, împreună cu dr. Aurel Bizo. Prof. dr. Nicolae Miu s-a stins în ianuarie 2024.

Articol scris de: Tatiana Untilov

Acest articol este proprietatea exclusivă DoctorCluj.ro; preluarea se poate face doar cu menționarea sursei și link activ în primul paragraf, în limita a 120 de caractere!