„Nu trebuie să obligi pe nimeni să rămână. Doar dați-le oportunitatea”: Strigătul unei studente la Medicină din Cluj care demontează mitul „medicilor care fug din România”
Alexia Petrovai, studentă în anul V la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, lansează un mesaj dur și emoționant despre realitățile din sistemul medical românesc, într-o postare publică ce a stârnit reacții puternice în mediul online. Viitoarea absolventă afirmă că obligarea medicilor să rămână în țară nu ar rezolva problemele de fond, atâta timp cât posturile sunt insuficiente, iar accesul la angajare în spitale este adesea perceput ca lipsit de transparență.
În contextul discuțiilor recente despre exodul medicilor și posibile măsuri coercitive, Alexia Petrovai vorbește din interiorul sistemului și descrie o realitate cunoscută de generații întregi de studenți și rezidenți: „nu este loc pentru toți”.
„O să se rezolve problemele dacă obligăm medicii să stea în România?
Spoiler alert: nu:) Tocmai am terminat examenele din sesiunea asta și am avut timp să pun în notițe niște gânduri. Anul următor termin facultatea și o să fiu parte din cei aproximativ 6.000 de absolvenți de Medicină Generală din țară. La anul, toți cei 6.000 o să concurăm pe două tipuri de poziții: locuri și posturi. Posturile, cam 500 pe an, vin cu un loc de muncă la pachet, pe când locurile, cam 5.000 pe an, sunt doar pe perioada rezidențiatului. Posturile din orașele mari (unde vrem toți) sunt atât de puține, încât am putea spune că sunt zero. Nu este loc pentru toți.”
Studenta explică faptul că încă din primii ani de facultate, viitorii medici sunt pregătiți psihologic pentru ideea plecării, nu din dorință, ci ca mecanism de supraviețuire profesională.
„Facultatea ne pregătește mental din anul I cu ideea că nu este loc pentru toți. Apar discuții între colegi: unii învață franceză (ca mine), alții germană, nu pentru că vor să plece, ci pentru că vor să aibă o plasă de siguranță. Nu am întâlnit niciun rezident care să nu-și dorească un loc de muncă în spitalul în care și-a făcut rezidențiatul.”
Unul dintre cele mai sensibile puncte atinse este modul în care sunt ocupate posturile din spitalele publice, descris ca fiind adesea „cu dedicație”.
„Din păcate, însă, pe cât de rare sunt, pe atât de „dubios” se ocupă. Se înscriu doar câteva persoane, câteodată doar una, pentru că se știe că majoritatea posturilor de la stat sunt „cu dedicație”, fără să conteze că poate tu ești cel mai bun și cel mai pregătit.”
În lipsa unor șanse reale, opțiunile devin drastice:
„Atunci, care îți sunt opțiunile?
• Pleci din țară
• Pleci în privat (multă baftă să te bage cineva în seamă)
• Casier la Kaufland, cu diplomă”.
Postarea abordează și problema pregătirii practice insuficiente, atât în facultate, cât și în rezidențiat, dar și blocajele întâmpinate de medicii care aleg să se specializeze în străinătate și apoi să se întoarcă în România.
„Dacă faci greșeala să te întorci, sistemul te blochează. Diplomele durează prea mult să fie echivalate, iar intrarea în spitalele publice este practic imposibilă, deși pregătirea ta i-ar putea ajuta pe toți.”
Alexia Petrovai vorbește deschis și despre costurile reale ale „învățământului gratuit”, despre salariile mici din rezidențiat, gărzi neplătite și epuizare.
„În rezidențiat muncești cot la cot cu toată lumea. Este un job full-time, cu responsabilități, și mult prea des se stă peste program. Deja nu mai ești „student”, ești doctor.”
În final, studenta propune o serie de soluții concrete, de la concursuri naționale transparente, până la facilitarea echivalării diplomelor și stimulente pentru medicii care aleg zonele defavorizate, măsuri ce ar trebui asumate la nivelul Ministerul Sănătății.
Mesajul se încheie cu un apel la empatie și luciditate, care a rezonat puternic cu mii de cititori:
„Ce cred eu că este important să ne amintim este că marea majoritate a doctorilor intră în sistem ca să facă un bine și ei, de la noi/voi, merită măcar un pic de empatie și o ureche care să asculte perspectiva din interior.
PS: Nu trebuie să obligi pe nimeni să lucreze, doar dați-le oportunitatea să o facă”.