Conf. dr. Dan Eniu, despre epuizarea medicilor: „Dacă te implici prea mult în drama cazurilor, devine periculos”

Marele chirurg oncolog clujean, conf. dr. Dan Eniu, a vorbit deschis despre epuizare, stres și nevoia reală de deconectare într-o profesie care consumă nu doar energie fizică, ci și emoțională.

Medicul atrage atenția că, într-un ritm continuu de muncă, fără pauze reale, riscul de dezechilibru și boală crește considerabil.

„Cred că secretul este în pauze. Omul e ca un telefon: când se consumă bateria, trebuie pus la încărcat. Dacă lucrurile se succed ca o avalanșă continuă, la un moment dat se pierd de sub control și trebuie oprite”, a explicat conf. dr. Dan Eniu, la podcastul Lebăda Neagră, realizat de jurnalistul Romeo Couți.

Somnul și „hrana sufletului”, esențiale

Chirurgul oncolog subliniază că lipsa somnului și suprasolicitarea constantă sunt factori majori ai epuizării.

„Nu putem trăi doar din cafele și alergat continuu. Trebuie să ne oprim, să dormim, chiar și două ore, dacă e nevoie. Apoi, e nevoie de hrană pentru suflet și minte. Trebuie să scoți mintea din stresul cotidian”, a spus medicul.

Implicarea emoțională excesivă, un risc pentru medici

Conf. dr. Dan Eniu avertizează că implicarea profund emoțională în drama pacienților poate deveni periculoasă pentru cadrele medicale.

„Dacă te implici în cazuri și trăiești drama lor, e destul de periculos pentru un medic. E mai bine să rămâi puțin deoparte psihologic și să vezi partea strict medicală. Altfel, te afectează prea mult și poate influența inclusiv decizia medicală”, a explicat el.

Fără televizor, fără TikTok: „Citesc ca să mă liniștesc”

Pentru deconectare, chirurgul spune că evită complet televizorul și consumul excesiv de conținut online.

„Nu mă uit la televizor, nu la Netflix, nu la TikTok. Nici nu știu ce televizor e în camera de hotel. Pe internet mă informez selectiv. În schimb, citesc mult. Cărțile le citesc pe nerăsuflate și simt că mă liniștesc”, a declarat conf. dr. Dan Eniu.

Mesajul medicului este unul clar: pauza, somnul, limitele emoționale și deconectarea reală nu sunt un lux, ci o necesitate, mai ales într-o profesie în care miza este viața oamenilor.