„Muntele” neurochirurgiei clujene, prof. dr. Ștefan Florian, a demonstrat încă o dată că adevărata măreție stă în modestie. S-a înclinat în fața asistentelor: „Este poate nedrept că de multe ori gloria aparține unui om”
Muntele neurochirurgiei clujene, prof. dr. Ștefan Florian, a arătat din nou că adevărata măreție se măsoară în modestie. S-a înclinat în fața asistentelor: „Este poate nedrept că, de multe ori, gloria aparține unui om”.
A debutat conferința „Toamna Medicală Clujeană – o punte între specialități”, un eveniment de referință care aduce la Cluj sute de profesioniști din toate domeniile medicale și nemedicale implicate în procesul de îngrijire al pacientului. Chiar din primele minute ale acestei manifestări științifice, momentul oferit de marele neurochirurg clujean a emoționat întreaga sală și a rămas în sufletul tuturor celor prezenți.
„Ați reușit să aduceți împreună medici, asistente/asistenți, infirmiere, de fapt toată echipa care contribuie la sănătate. Este poate nedrept că de multe ori gloria aparține unui om, sau puținilor. Dar gloria aceasta este clădită de efortul din fiecare zi al d-voastră, al colegilor cu care lucrăm în fiecare zi, al oamenilor cu care stau zi de zi alături de cei aflați în suferință. Și pentru efortul d-voastră permiteți-mi să mă plec și să vă mulțumesc. Nimic nu poate fi făcut în Sănătate fără d-voastră. Și sunt puține cuvinte care pot să răsplătească. Eu spun de multe ori că cel mai frumos cuvânt este „mulțumesc”.”
Sala a izbucnit în aplauze.
Continuându-și discursul, prof. dr. Ștefan Florian, Șef Secție Neurochirurgie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, a vorbit despre tradiție, educație și sensul profund al medicinei:
„Tot ce am clădit este clădit pe ceea ce au început alții. Și încep întotdeauna prelegerile mele cu citate, ca să înțelegem că, dacă vrei să gândești pentru un an – sădești o sămânță, dacă vrei să gândești pentru zece ani – sădești un pom, dar dacă vrei să gândești pentru 100 – educă. Spunea Confucius acum mult mai mult de 1000 de ani. Iar eu cred că, important este să dăruiești nu din ceea ce ai, ci din ceea ce ești.”
Mesajul neurochirurgului clujean a fost o pledoarie pentru colaborare și dăruire, valori fără de care actul medical nu poate exista.
„Mesajul cu care vreau să rămâneți este că succesul managementului de Patologie Neurovasculară este rezultatul unui efort multidisciplinar. Una care este condusă de cunoaștere, pasiune, dăruire, sacrificiu și un angajament profund pentru îmbunătățirea vieții pacientului. Când ești capabil să faci acest lucru în fiecare zi înseamnă că ești o persoană fericită și puțini sunt cei care pot găsi fericirea în fiecare zi făcând doar ceea ce știu și vor face mult timp. Acestea este mesajul pe care îl duc cu mine aici și oriunde mă deplasez. Să mulțumi dar trecutului pentru viitor”, a mai transmis dr. Ștefan Florian, conform Clujenii.ro.
În încheiere, prof. dr. Ștefan Florian a vorbit despre evoluția și performanțele neurochirurgiei clujene, despre spiritul școlii medicale locale și despre limitele fizice, dar nu și spirituale, ale muncii de echipă din spital:
„Se fac peste 2000-2500 de intervenții anual, este efortul unui întreg colectiv, îmi exprim recunoștința față de colegii mei. Am deschis noi drumuri. Ceea ce s-a întâmplat nu a fost o schimbare de spirit, ci o îmbunătățire a condițiilor de lucru. În aceeași clădire practic am promovat și dezvoltat noi și noi tehnologii, păstrând însă spiritul viu al școlii medicale de Neurochirurgie. Pentru că, ceea ce am învățat, ceea ce am simțit, transmitem la rândul nostru tinerilor colaboratori. Am înțeles că, printr-un simplu gest, printr-o vorbă, printr-o atingere, cum să faci un străin să devină aproapele tău. Să știe că deși este unic ca patologie, nu este singur.
Și asta nu facem singuri, o facem fiecare, în fiecare zi, prin cei pe care îi ajutăm să treacă un drum, un prag, de multe ori al disperării. Sunt puține profesii care pot avea privilegiul de a oferi șansă la viață cum este cea a noastră. Sunt puține specialități în care contactul cu omul este atât de nemijlocit și în care, suferința, speranța, deznădejdea, pot fi înțelese nu atât din cuvinte cât din priviri.
Tot ce am învățat încerc să transmit mai departe, așa cum am primit de la maeștrii mei de aici și de peste tot”.