Ilustrul neurochirurg clujean, prof. dr. Ștefan Florian, vorbe pline de respect față de mentorii și înaintașii săi
Pionierii neurochirurgiei clujene au visat și au îndrăznit să facă din această specialitate cea mai apreciată din lumea medicală. Începuturile au fost grele, a descris profesorul Ștefan Florian, șeful Clinicii de Neurochirurgie, și probabil unul dintre cei mai mari specialiști ai momentului.
La Toamna Medicală Clujeană, eveniment care are loc între 23 – 25 octombrie, la Cluj, în organizarea Spitalului Clinic Județean Cluj, profesorul Florian a prezentat istoria acestei specialități și cine i-au fost mentorii.
”Pionierii neurochirurgiei clujene au fost unii comuni. Profesorul Iacob Iacobovici (1879 – 1949) a fost fondatorul Chirurgiei 1, chirurgiei clujene. Dar el a fost și primul dintre cei care s-au preocupat de neurochirurgie. A avut publicații în patologia spinală și ceea ce am reținut de la dânsul, spunea: ”Aici este școala iubirii de aproape, aici este școala toleranței și a respectului omului și drepturilor sale. Aici este școala muncii fără preget și religia idealismului. Aici sunt chemați toți cei dornici să ajungă oameni întregi”. Aceste vorbe sunt perfect valabile și astăzi, ca și acum o sută de ani.
Am găsit materialul olograf cu curricula pentru studenții de la Facultatea de Medicină, pentru că nu existau imprimante. Dânsul a scris cu mâna curricula și temele de neurochirurgie pe care le prezenta studenților, în anul 1922. Acolo sunt începuturile neurochirurgiei. Sigur, în perioada dictatului de la Viena, în clinica în care astăzi ne desfășurăm activitatea, a venit un profesor renumit de la Budapesta și a deschis primul centru de neurochirurgie în Cluj, în 1943, dar, după un an, un an și jumătate, a plecat la Târgu-Mureș unde a deschis, de asemenea, serviciul de neurochirurgie”, a descris profesorul Ștefan Florian începuturile neurochirurgiei la Cluj.
Acesta a menționat, în discursul ținut la Toamna Medicală Clujeană, că cel care a pus bazele acestei specialități a fost profesor Tristan Iacob (1920 – 1975).
”Cel care este considerat pionierul, deschizătorul de drumuri în neurochirurgia românească este profesor Tristan Iacob, care a venit de la București și, în Clinica Chirurgie 1, a primit câteva paturi, unde în 1949, alături de un alt mare profesor, profesorul Nana, au efectuat primele operații de neurochirurgie, două hernii de disc. Poate părea un început timid, dar a fost începutul a ceea ce astăzi este o clinică recunoscută peste tot în lume.
Dânsul a avut o preocupare deosebită pentru cercetare, pentru știință. A publicat sute de articole și a format oameni. Alături de el, la început, au venit profesorul Dr. Olaru, Dr. Balint, pe care eu l-am cunoscut ca student, unul dintre cei mai mari neurochirurgi.
Dar tot alături de el au venit Dr. Decusară, ulterior șef de secție, și cel care este considerat părintele gamma knife, peste tot în lume, profesorul Ladislau Steiner, un nume de referință în radiochirurgia mondială. Dr. Mureșan, care mie mi-a fost maestru, și alături de el, încă doi, Dr. Săceleanu, Dr. Moldovan. Aveam și radiologul nostru, aveam și neurolog, iar personalul număra aproape 30 de persoane, care au muncit așa cum și dumneavoastră o faceți la începuturile medicinii clujene”, a mai spus faimosul neurochirurg clujean Ștefan Florian.
”Vă dați seama ce eforturi a făcut Dr. Olaru, Dr. Decusară, Dr. Gheorghe Mureșan – șefii de secție, iar Dr. Mureșan, maestrul meu, a fost cel care a renăscut școala și din pasiunea și dăruirea pentru educație, a adus tineri. Atunci eram studenți și am început să descifrăm tainele neurochirurgiei”, a rememorat prof. dr. Ștefan Florian, despre începuturile lui, la secția de Neurochirurgie. Profesorul Gheorghe Mureșan a fost șeful Secției în anii 1991 – 1995.
Neurochirurgul clujean a readus aminte și explozia de intervenții chirurgicale. ”Odată ce ne-am mutat în noul sediu, în 2002, în care stăm și acum, numărul de intervenții a crescut. De la 400 de intervenții neurochirurgicale la peste 2.000, 2.500 de intervenții anual. Ceea ce înseamnă un efort deosebit. Dar nu este un efort unic al unui singur om. Este efortul unui întreg colectiv. Îmi exprim recunoștința față de colegii mei. Am deschis noi drumuri. Ceea ce s-a întâmplat a fost nu o schimbare de spirit, ci o îmbunătățire a condițiilor de lucru. În aceeași clădire practic am promovat și dezvoltat noi și noi tehnologii, păstrând însă spiritul viu al școlii medicale de Neurochirurgie. Pentru că, ceea ce am învățat, ceea ce am simțit, transmitem la rândul nostru tinerilor colaboratori.
Am înțeles printr-un simplu gest, printr-o vorbă, printr-o atingere, cum să faci un străin să devină aproapele tău. Să știe că deși este unic ca patologie, nu este singurul. Și asta nu facem singuri, o facem fiecare, în fiecare zi, prin cei pe care îi ajutăm să treacă un drum, un prag, de multe ori al disperării. Sunt puține profesii care pot avea privilegiul de a oferi șansă la viață cum este cea a noastră. Sunt puține specialități în care contactul cu omul este atât de nemijlocit și în care, suferința, speranța, deznădejdea, pot fi înțelese nu atât din cuvinte cât din priviri. Tot ce am învățat încerc să transmit mai departe, așa cum am primit de la maeștrii mei de aici și de peste tot. Și am creat în ultimii 20 de ani, am organizat peste 20 de întruniri internaționale în care am adus chirurgi din toată lumea care să împărtășească din experiența lor. Toate acestea au dus la o anumită limită. Mai mult nu putem în clădirea actuală. În spațiul existent nu putem asigura mai mult decât o facem. Pentru dezvoltare era necesar altceva”, a mai spus profesorul clujean, vorbind acum despre prezent.